Waves, trance, whiskey

Si uite asa incep sa scriu pe un nou blog. Adica, un blog care, dpdv vizual, ma reprezinta mai bine decat ce aveam la vladp.wordpress.com.

Va spun un pic despre concept, pentru ca nimic nu e lasat la voia intamplarii (mai ales in header):

Waves - ador marea si valurile. Daca as putea, as trai numai in apa. Bineinteles, as muri (asa cum vor multi), ca nu am branhii. Dar poate si moartea e un mod de a te exprima.

Trance - my fav. music. Deci nu bum bum, ci linii melodice electronice, intr-o frenezie de sunete. Bineinteles, pe malul marii.

…si Whisky - pentru ca imi place sa ma relaxez si pentru ca ma dezinhiba. Pasul urmator ar fi dezumanizarea, dar m-am oprit mereu la timp. Bineinteles, ca beau cand ascult trance, si ideal, tot la mare.

Am mai adaugat si zodia mea, la about – si in curand voi completa toate paginile, asa ca – pazea ca vine! Multumesc colegului Andrei B. pentru tot ajutorul pe design, si lui Sharpe pt development! Brava baietzii, asa da trupa!

v.

Wnkdul asta am avut multa treaba. SE DA CU LAVABILA prin casaaaa (la pretul zilei - apt de 4 camere - 1500 lei, fara materiale si mancare ). Multa trambaleala, mutat mobila dintr-o camera in alta, dar cu “amorsa si trafalet”, mult praf si var peste tot. Baietii incep inca de dimineata cu bere Ciucas (Grasutza de Ciucas - la 2,5 l ) dar si cu Alexandrion 3 stele, iar casa rasuna de injuraturi, polemici politice si treaba ne-profi :(. Am racait la parchet de m-au luat dracii, dar macar sambata seara am reusit sa “evadez” din Alcatrazul alb si  sa ajung la concert la ATB. Lume destul de putin, dar buna, si un concert de zile mari. Cu bis-uri, muzica veche dar si in prima auditie, tune-uri in premiera, si multa multa bere (desi la 10 lei doza ). A cantat si cu tipul ala la chitara electronica - Belive in Me, si altele, si altele… Ba chiar a venit si in public, si a cantat la microfon (era si binedispus, a si slabit, si a venit cu sotia lui - pe care nu am vazut-o insa - dar cred ca era o blondina). In plus, m-am re-intalnit cu o gramada de prieteni cu care ma stiam din liceu, facultate, si de la concertele The Mission. Intr-un cuvant, totul a fost super ok pentru o sambata seara senina si racoroasa.

Am ajuns pe la 4.30 acasa… am zis soferului sa ma lase jos, si am mers vreo 3 statii de 104 pe jos… urechile imi rasunau, inima imi batea puternic si tremuram tot (de - era frig - eram in pantaloni scurti si efectul berii era pe sfarsite). Am trezit din nou paznicul. Lasase tv-ul pe Spice Platinum si adormise, fericit… am zabovit cateva minute cu ochii lipiti de geamul de termopan al blocului dar prea obosit, am decis sa ma duc sa ma culc. In patul roz, patat de var, cu un miros greu de amorsa, dar fericit ca am mai prins inca un eveniment super.

ne vedem in curand la urmatorul concert.

v.

de o pauza. Mai lunga. Definitiva. De tot.

… unde esti? … mai esti?

v.

Am iesit cam nervos ieri seara, cu gandul sa merg unde oi vedea cu ochii / unde m-or duce (pedala ) picioarele…. Mi-am pus in casti Above and Beyond - Trance around the globe (3 ore mix), si am pornit spre unirii… Urmaream parca soarele ros si obosit ce se oglindea in duplexurile splaiului Unirii, si in cautarea absolutului pedalam furios, fara sa mai fiu atent la masini, claxoane, oameni grabiti.

Am ajuns intr-o clipita (sau poate s-a compresat timpul) la Unirii, am facut stanga spre Casa Poporului, apoi spre parcul Izvor (unde am inghitit vreo 7 tantari rataciti - si vreo 3 mi-au intrat in ochi). Am urcat repejor spre Eroilor, apoi pe panta spre Mall Plaza, apoi stanga spre Bila Dr. Taberei. Parca picioarele mergeau fara mine, pedalele intrasera deja in ritmul muzicii :). M-am uitat pe spedometer - almost 17 km deja… in 45 minute…

Mi se parea ca am vazut lumea intreaga… masini claxonand, oameni ignoranti, cersetori lungiti in iarba alaturi de caini lenesi, copii jucandu-se, cupluri de mana cu sclipiri in ochi sau perechi deja plictisite de relatie (stateau pe cate o banca - pierduti - intrebandu-se cine e persoana cealalata si ce cauta acolo), lumini puternice, reclame false, ganduri aiurea si o melancolie inexplicabila. 

Overall - a fost fun - ajunsesem la intoarcere sa mai iau la intrecere pe Bd. Timisoara cu autobuzele ce se retrageau pe la 10.30… cand opreau ele, le depaseam eu - cand mai leneveam eu - ma depaseau ele, si tot asa. Un vanticel placut pe urechiuse, muzica faina, o luna superba cu un piercing de stelutza :). toatea astea intr-o luni seara. de-ar continua toate asa, ce bine ar fi.

enjoy si faceti sport. des
v.

Azi am pofta de scris. Ecranul gol si linia care clipeste necontenit imi provoaca amintiri dulci si respect despre persoana pe care o voi descrie mai jos. 

A fost persoana cea mai draga mie, de la care am invatat (probabil in subconstient ca eram prea mic atunci) cum sa ma comport in viata si cu altii. Da…. acea persoana este bunica mea. O femeie care a avut 12 copii, care a ingropat 10 si sotul inainte ca ea sa ajunga sus, printre nori. De unde cu siguranta ma vegheaza, fiindca pana acum mi-a mers bine si am luat intotdeauna deciziile intelepte. A venit in vara lui 1977 in Bucuresti din Campulung Moldovenesc. Trebuia sa stea doar 2 luni, sa o ajute pe mama sa o creasca pe Irina, sora mea. A ramas din 1977 pana in 1996, cand a si murit, langa noi. Ne-a iubit mai mult ca pe sine.

A luptat alaturi de barbati in razboi, s-a incolonat cu refugiatii si a stat 3 ani departe de sot, casa ei a fost singura care a ramas in picioare dupa bombardamentele rusesti in ofensiva impotriva nemtilor, si-a pierdut fii in acest razboi.A avut tifos, dar contrar asteptarilor - nu a murit, ci chiar a reusit sa treaca peste boala si sa plece, iernile - deasupra trenurilor de marfa in Muntenia - sa dea cartofi pe malai - pentru ca in acele vremuri foametea facea victime printre cei mici. A avut picioarele degerate, dar tot s-a intors acasa. S-a luptat cu ursul, surprinsa in zmeuris pe Dealul Suhard, a vazut margeaua ce o fac sute de serpi cand se impreuneaza, a fost om printre ne-oameni si m-a invatat ce inseamna respectul. Pacat ca nu mi-am dat seama cand am fost mic, dar am realizat ce m-a invatat si cine a fost, cu mult dupa… si am ramas recunoscator.

multumesc mult bunica, pentru tot!

v.

In viata de serviciu, pentru un angajat exista cateva momente cheie, in fiecare an: evident - concediu, zilele de Sarbatoare, onomasticile colegilor, iesirile in oras cu echipa si … teambuilding-ul. Poate cel mai asteptat moment si loc in care iti poti face de cap. Depinde de tine daca vrei sa te dai in stamba in fata colegilor, sa le arati ca esti diferit sau ca esti asa cum isi imaginau. Si se pare ca a venit si acest moment pentru mine… de fapt, a trecut, ca tocmai ce m-am intors dintr-un weekend in zona Pietroasa - la vreo 20km de Vulcanii Noriosi.

Am plecat de vineri dupa-amiaza, si dupa ce am facut 2 ore!!! pana am iesit din Bucuresti si doar 1 ora jumatate de condus pana acolo, am descoperit o zona foarte frumoasa si verde, cu multi copaci, curatenie si voie buna. Ne-am cazat la hotel, am discutat “Teoretic” despre echipa si valorile noastre comune, am mancat mult, am baut si mai mult, si ne-am distrat in sala de jocuri ale hotelului, dar si pe marginea piscinei albastre dar reci si neprietenoase.

A doua zi, dupa un preambul de indoor, ne-am aruncat cu aplomb spre activitatile de outdoor pregatite: mici si gratar, tocanita de porc, tras cu arcul, urcat pe plase inalte, jucat fotbal si orientare cu busola. A fost foarte distractiv sa sarim in saci cate doi, sa mergem pe schiuri si sa aruncam la cos cu verze… tot ca niste verze :)) Overall, a fost fun, dar ne-am lovit si urzicat toti prin padure …. si seara, a fost de vis - cu lautari, foc de tabara, dedicatii si multa dar multa bautura (a se citi spirtoase) :)… Dimineata, m-am trezit “Brici”, fara mahmureala, dar cu o dorinta mare de a ajunge in patutul meu de acasa… Am mers foarte ok, si la un moment dat, am ajuns intre niste blocuri si la o intersectie f. aglomerata… si zic…ma, parca nu am mai trecut prin orasul asta asa de mare…la care recunosc intersectia din Colentina. Ajunsesem deja in Bucuresti, si nici nu mi-am dat seama… SI EU AM CONDUS!! Ca sa vedeti ce obosit am ajuns
In fine, totul s-a terminat cu bine, cu pizza acasa, somn si TV, dar ma gandesc cu placere la ce-a fost, si sper ca va sa vina.

Dintr-un birou cu scaune corporate, dar cu gandul la iarba verde si “Zaraza” cantata in foisor de lautari.

v.

M-a inspirat un film cu ocnasi americani vazut aseara, tarziu in noapte.

Cum un simplu geam de sticla si un telefon antic de o parte si de alta face diferenta intre “bine si rau”, intre libertate si privare de libertate. Cum o simpla incalcare a unor reguli (din ce in ce mai absurde) stabilite de societate te poate priva de razele soarelui, de inghetata, de plimbari in parc, de prieteni.

Pe de alta parte, multi dintre noi traim in propriile noastre inchisori – supusi aceleiasi rutine, zi de zi. Cu fobii, necazuri si stres, fara a putea incalca “regulile” pe care tot noi le facem in speranta evolutiei, fara a ne putea manifesta liber – in adevaratul sens al cuvantului. Am impresia ca pe zi ce trece, ne adancim in regulamente, in “asta nu poti face aici”, intr-un streang invizibil care ne strange din ce in ce mai mult. Si cand vrei sa “te eliberezi” de costum si serviciu, constati ca mai ai si acasa de facut chestii si ca nu iti mai ramane timp pentru nimic… nici pentru tine, nici prietenii tai – pe care ii pierzi pe parcurs fiindca “carieristic” vorbind, vrei sa o duci mai bine. Nu zic neaparat ca e necazul meu, fiindca imi place ce fac si nu ma simt constrans, dar vad in jurul meu oameni cu frustrari, care au nevoie sa se elibereze si cauta schimbarea la 180 grade cand au ocazia.

Nu suport sa mi se spuna ce sa fac, sau cum sa ma imbrac, sau sa imi aminteasca cineva de regulament, si ca daca gresesti o data, s-ar putea sa nu mai fie o a doua oara. La naiba, mai bine m-as duce voluntar sa ajut oamenii sau animalele decat sa fiu nevoit sa inghit bullshituri in fiecare zi. Dar parca firea mea e sa lupt, sa cresc constant si sa ma reinventez in fiecare zi… I really don’t know.

v.

Heya! si bine ati revenit (pentru cei ce citesc ) Am vrut sa detaliez pe zile ceea ce am facut in ultimul timp, dar parca nu imi mai place sa scriu mult… Am devenit putin mai superficial si din punctul asta de vedere, nush daca e bine :)…

Cert e ca am plecat de vineri seara spre Azuga, in gasca maricica - for fun and glory. Ma gandeam ca va fi aglomeratie, dar in 3 ore deja eram acolo…. muzica, voie buna, papa bun si bauturica cat cuprinde (am baut chiar si Azuga pasteurizata). Berica si Alexandrion cu Pepsi au fost la ordinea zilei - si discutiile aprinse si unele cu tenta pornografica s-au intins pana spre dimineata, cand am adormit fericiti si ametiti pe covorul apartamentului mic - dar al nostru
Sambata - trezirea la 11, mic dejun si plan de bataie pentru gratarel. Am gasit un super loc - langa o cascada, cu multa iarba si miros de brad inmugurit. Si poate cel mai important  - doar noi… muzica, voie buna, prietenie. A fost foarte fain, dar ne-a intrerupt ploaia spre seara si am mancat pe fuga (asta dupa ce am aruncat in gratar si niste cartofi copti taiati pe jumate, imblaniti in staniol si umpluti cu legume si usturoi ). Seara - bauturica la greu, dusuri la comun si alte nebunii tineresti si acceptate
Duminica - tot gratar… alt loc insa - tot frumos… cer plin de nori, dar cand vine vorba de gratar, nu ne sperie nimic - jucam carti si bem…. mancam tot in pripa, ca incepe sa ploua, dar nu inainte de a mai pune intr-un mare staniol legume taiate si mirodenii, si aruncat pe jar - ca sa se faca bine si sa curga sosul hranitor peste carne. Apoi, plecam spre Brasov, pe o ploaie torentiala si papam inghetata in pta Sfatului, admiram orasul noaptea si facem poze cu duiumul. Ne turnam intr-un bar (Crew) - si bem CafeFrape cu whisky si cate si mai cate…. ma impedic pe scari si sunt gata sa-l dau jos pe barmanul ce urca cu niste pahare lungi de alcool verde :). Domnul zambeste dar il vad cum injura printre dinti
Plecam spre casa si facem un refill de alcool, dar acasa ne uitam la Seinfeld si adormim, incet incet - cate unul cate unul. Dimineata de luni - plecam spre Campina, unde facem un tur al orasului si papam bun… si mult… Ajungem acasa luni seara (unii dintre noi) - mirosind inca a gratar, a alcool si voie bune. 3 zile pline… o minivacanta binemeritata, mai vreau.

Voi cum ati petrecut? 

pe curand,

v.

E foarte ciudat atunci cand auzi un cantec de foarte multe ori, si ti-e indiferent. Si dupa ce trece o bucata de vreme, si il reauzi, iti dai seama ca iti place si cumva te regasesti in el. Mereu am cantece pe care le ignor, dar ciudat - dupa ceva vreme chiar incep sa-mi placa. Oare ma schimb? Sau se schimba ceva in mine? sau pur si simplu am ajuns intr-un punct in care am ajuns sa apreciez ceva ce nesocoteam in trecut? Si aici nu vorbesc neaparat de job ci in general de viata si de lucrurile care fizic raman la fel dar isi schimba semnificatia pentru mine. Prietenie, sacrificiu, compromis.

Mici exemple de ce nu imi placea anterior si acum imi place: ouale moi dimineata, sarmalele in foi de vita de vie, whisky-ul si taria de orice fel (no more tanita please ), muzica de pe Romantic fm, sa tac si sa ascult, sa conduc seara, sa beau cafea, sa…. shhhh

E atat de devreme dar totusi prea tarziu sa ne oprim din drum. A, si nu va zic melodia!!!! Hai ca-i simplu :)

v.

PS: nu raman dator draga mea Cieloblu! Iata-le, un pic mai fizice si materiale decat cele profunde exprimate de tine: sa ma mut in septembrie in casa mea (a se citi apartament ), sa imi recapat cativa prieteni inapoi, sa pot manca toata viata cereale integrale cu fructe :))