Imi amintesc zambind de perioada in care umblam in pantaloni scurti si cu un maiou subtirel orange prin parcul Plumbuita, Tei, sau cand ma duceam la inot cu 282-ul la Dinamo (precizare - sunt stelist 
). Cred ca aveam vreo 12 ani deja. De cand ma stiu (si recunosc, iresponsabil) am cam circulat fara bilet in tramvai / autobuz. Mereu am vrut sa simt “smechereala de Colentina” in mine - ca incalc regulile, ca nu ma supun, ca nu am simt civic (lol).
In ultimul timp, merg mai mult cu metroul sau pe jos (sau cu masina daca vreau sa ma boieresc). Ieri mi s-a intamplat sa cobor din greseala la Dristor in loc de Muncii. Nasol moment, dar am recuperat la o cofetarie Agapitos cu niste amandine la pachet. Si zicand aceste lucruri, am luat tramvaiul 34 parca spre Muncii. Tramvaiul, cam plin - posibil controlori. Dar mi-am zis, hec - sa incerc. Cand sa urc, coboara un domn in pantaloni gri, de stofa, grosi, cu o sapca tip francez (cu un motz mic in varf). Parea bugetar, sau un om care lucreaza oricum intr-o fabrica de pe la marginea Bucurestiului. Cred ca are 2 copii, e strict, se duce la tzara sa-si ajute parintii, e microbist si ii place primavara si gratarul.
Cum m-a vazut, stand nehotarat (si nebarbierit - aratad ca la 20 ani, fara serviciu si cash), mi-a dat prieteneste biletul lui compostat spunandu-mi “Vezi ca e control, ia d-aci”. Omul ma ginise. De fapt, stia deja lectia. Oamenii de cartier (si aici nu ma refer la baietasii hip hop, ci de cartierele muncitoresti la baza - de fapt - bucurestenii de la sat pe care Ceausescu i-a adus prin repartitie in Bucuresti cand construia blocuri) se ajuta intre ei. Impotriva sistemului. M-am simtit bine din nou. Ilegal non stop - nu am cotizat la sistem. M-am simtit ca la 12 ani, cand alergau controlorii dupa mine, si eu aveam expadrile din Europa, si viata era usoara, si TEC-ul de la dozator bun si dulce. A, si apropo, am dat biletul mai departe la muncii, un fel de leapsa numai ca nu pe bloguri, ci cat se poate de reala
v.
PS: daca nu vreti sa cititi tot, rezumat: ieri cand sa ma urc in tramvai, un om mi-a dat biletul lui.
Eu sunt Vlad. Foarte simplu pana aici. De fapt, nici nu scriu lucruri complicate. Sunt lucruri inspirate din viata reala, aventuri hazlii, lucruri marunte observate in fiecare zi, ganduri ascunse si simtaminte interzise.
Super Tare
Da,cateodata ma gandesc ca sunt situatii cand e ok sa incalci regulile (desi prefer sa nu merg fara bilet )
Ieri cand stateam la rosu (ca pieton) mi-am dat seama ca oamenii care nu incalca regulile atunci cand pot fi incalcate( e 10 seara si nu trece nici o masina ) se supun dar pierd 3 minute din viata uitandu-se la o culoare imperativa.
Oamenii de succes sunt aceia care incalca regulile “cu bun simt”
Eu intotdeauna le ofer celorlalti biletul meu la coborare, dar nimeni nu ma baga in seama
Interesant… dar de ce nu pui si tu rezumatul la inceput? Am citit tot si dupa aceea am vazut si ce scria la PS.
Eh, glumesc si eu, de fapt mi-a placut mai mult versiunea “extended mix”.
Thanks my Son!
CS Headshot anyone?
v.
Ti-ai amintit asadar.
N-am mai jucat de vreo 2 luni dar mai intru in curand.
U do that, eu mai bag de la birou, dar da-mi un buzz pe mess daca vrei sa iei headshoturi
ti pupa tata,
v.